miercuri, 7 ianuarie 2015

Reprezinta infidelitatea motiv de despartire?







De ceva vreme stau si ma gandesc la regulile dupa care este formata societatea. Traim intr-o lume reglementata prin legi clare, acceptate si aprobate in unanimitate de cetateni model.  Un set de reguli nescrise pare sa guverneze si relatiile interumane: dintre ele, dintre ei, dintre ea si el.

Dar, in cazul legaturilor stabilite intre oameni sunt implicate si sentimentele. Stiu acestea sa functioneze dupa norme?

Si oprindu-ne asupra relatiilor de cuplu,  nu se complica lucrurile si mai mult?

Voi  lua drept exemplu o situatie "clasica". Ei sunt impreuna de multa  vreme. Timpul care a trecut a adus cu el schimbari. Ea si a schimbat culoarea parului si tabieturile, el jobul si pasiunile, impreuna si au schimbat domiciliul si cumva, felul de a fi. Cand toate se schimba raman sentimentele intacte?  

Cat dureaza dragostea? Se transforma ea pe parcurs in atasement si atat?

Peste un timp daca unul dintre cei doi va fi inselat, cine e de condamnat?


Infidelitatile se gasesc la tot pasul. Cele comise de ele par sa fie mai putine la numar si mai greu de descoperit, cele comise de dansii par sa atinga numere mari si sa fie (mai) usor de depistat.

Intrebarea care se cere e: ce determina infidelitatea?

Se afla in spatele scuzelor pe care le rostim cand suntem prinsi cu mata-n sac, nevoile trupului sau ale sufletului?

Analizand si intreband, am concluzionat ca o persoana gaseste ceva in acea infidelitate, un fior, un sentiment, o stare si poate si mai mult. Altfel, de ce parinti cu copii mari si ar pune familia in joc?

Cand un partener descopera " tradarea" simte ca nu doar el a fost inselat, ci si increderea si asteptarile sale. E o situatie de netolerat. Nimeni nu vrea sa ajunga acolo, dar cumva, mai devreme sau mai tarziu, cu totii ajungem. 

Am fost programati sa cerem si sa credem in fidelitate. Si ma intreb, e in natura omului sa fie infidel?

Poate fidelitatea nu e altceva decat un concept inventat si mostenit din mosi stramosi...  Greu de acceptat?!

Si totusi, fara a se lasa dirijate de reguli,  instinctele si emotiile umane danseaza in propriul lor ritm. Si uneori muzica auzita doar de ele, ne da viata peste cap.


Vom fi si noi cele cu care se insala, care vom insela sau vom fi inselate? Si in loc sa ne impotrivim, n ar trebui sa acceptam ceea ce nu putem schimba?!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu